Блоги |
Dmitry Bykov (interviu) // «Libertatea», 16 martie 2022
Interviu cu disidentul rus Dmitry Bykov, otrăvit de regim în 2019: «Armata nu are lideri, populația este dezamăgită de toate și, mai ales, de sine»Într-un dialog pentru publicul românesc, purtat cu Libertatea, scriitorul, profesorul și disidentul Dmitry Bykov, una din cele mai colorate şi critice voci din intelectualitatea rusă, spune de ce este pesimist cu privire la posibilitatea ca Putin să poată fi oprit din interiorul Rusiei. El nu se ferește să discute despre responsabilitatea compatrioților care știu și tac: «Când cei mai buni gânditori și scriitori au fost alungați din țară, au tăcut ca șoarecii, în subteran».
• «Cine a fost liber intern în Rusia a rămas liber în străinătate; cine a fost sclav nu va fi eliberat nici după emigrare».
• «Dacă războiul din Ucraina nu duce la sfârșitul regimului lui Putin, Putin va duce la sfârșitul istoriei lumii. În cele din urmă, Ucraina decide acum viitorul umanității».
• Profesorul își explică afirmația radicală astfel: «În Rusia sunt cunoscute aceste două ipoteze 1. Nu avem nevoie de o lume în care să nu existe Rusia (n.r. — chiar cu aceste cuvinte un important crainic TV din Moscova a amenințat cu războiul atomic) 2. Nu avem nevoie de o Rusie care să nu aibă Putin. Concluzie: fie Putin, fie existența Pământului așa cum este».
Mai bine de un deceniu, scriitorul rus Dmitry Bykov a fost unul dintre cei mai vocali critici ai lui Vladimir Putin.
În 2019, acesta a petrecut cinci zile în comă, după ce i s-a făcut rău la bordul unui avion în timpul unei turneu de conferinţe în mai multe oraşe din Rusia. Investigaţia medicală urmată de una jurnalistică realizată de Bellingcat indicau faptul că disidentul a fost otrăvit de ofiţeri FSB. Cazul are multe asemănări cu tentativa de asasinat a lui Alexei Navalnîi.
În urmă cu un an, Bykov încă participa la proteste în Rusia, pentru eliberarea lui Navalnîi şi demisia lui Putin. Acum este în SUA, unde are statut de academician aflat într-o situație de risc, în cadrul Institutului de Studii Europene din cadrul Universităţii Cornell. Disidentul oferă o perspectivă furioasă, dar nu lipsită de autoironie, asupra Rusiei contemporane.
Nu crede într-o schimbare din interior, lucru confirmat de cel puțin trei sondaje de opinie, în care Vladimir Putin are cel puțin 60% aprobare în rândul populației.
Sondajele, credibile, au fost citate chiar în ziarul de opoziție Novaya Gazeta.
«Răul, lipsit de frâne, se delectează în sine, în amploarea sa»
— Este îngrozitor ce vedem în Ucraina: mii de civili atacaţi, bombe aruncate pe blocuri, spitale de copii, moschei. Cât de departe e Putin dispus să meargă? Şi care e, până la urmă, miza lui, dincolo de propagandă?
— Putin va merge până la capăt, adică se va distruge fie pe sine, fie lumea. Nu mai are alte opțiuni. Este deja un criminal de război, amploarea minciunilor și a brutalității sale ne face să ne gândim la fascismul german — și nu am de ce să mă îndoiesc că este gata să-l depășească pe Pol Pot (liderul khmerilor roșii din Cambodgia din anii 70, considerat responsabil de moartea a două milioane de oameni, n.red.) în represiunea internă.
Nu există nimeni care să-l oprească, iar răul, lipsit de frâne, nu se ghidează după bunul simț sau chiar pe aberaţii geopolitice; se delectează în sine, în amploarea sa, în impunitatea sa. Chiar nu există limite pentru cinismul și cruzimea lui Putin. O putem numi nebunie violentă sau o putem numi consecinţa firească a douăzeci de ani de guvernare unică, dar el a pus toată populația lumii într-o situație în care nu mai are decât o singură alegere: fie un dictator nebun va conduce lumea (şi nu se va opri acolo, ci oricum va arunca în aer planeta, chiar și în absența unui inamic extern), fie va exista o forță capabilă să-l oprească.
A vorbi despre sarcinile sale geopolitice nu este doar naiv, ci și pseudoștiințific. Geopolitica nu este o știință, această invenție nazistă este preluată în mod activ în Rusia de astăzi.
Scopul lui Putin este să înlocuiască omenirea existentă cu armata sa de zombi, să domnească asupra lumii abuzate și, în cele din urmă, să o distrugă. Potrivit psihanaliştilor, principala și ultima victimă a oricărui maniac este el însuși.
Angela Merkel a spus cu mult timp în urmă că Putin există în propria sa lume, acum Macron o intuieşte şi el, iar serviciile de informaţii americane, după părerea mea, au fost conștiente deja de acest lucru de un deceniu.
«Mașina militară se curăță de intelectuali»
— Ce părere aveți despre răspunsul țărilor occidentale la războiul din Ucraina? Credeți că sancțiunile economice pot avea un impact semnificativ?
— Nicio sancțiune economică nu poate realiza schimbări politice. Populația Rusiei s-a pregătit deja să mănânce pâine neagră, cartofi, murături, ulei vegetal și sfeclă. Adică avem destui bani pentru salata națională rusească «vinaigrette», servită de obicei pe masă într-un bol imens, în orice împrejurări.
Poate că distrugerea completă a economiei ruse va duce la o scădere a apărării — dar atât timp cât Putin are arme nucleare (sau cel puțin atât timp cât crede el), nu se teme de nicio măsură economică. Speranțele pentru o revoltă civilă sau militară sunt iluzorii. Amintiți-vă, nu au existat lovituri de stat militare în istoria Rusiei.
Armata recrutată a fost întotdeauna cunoscută pentru un nivel extrem de scăzut de motivație, şi nu neapărat pentru genii din punct de vedere strategic. Această mașină militară se «autocurăță» cu succes de intelectuali. Nu s-a ales nimic din «decembriști» și, într-adevăr, singurul conspirator de succes din istoria Rusiei a fost contele Palen (Piotr Alexeievici Palen, după numele rusificat, un conte cu origini baltico-germane, implicat în asasinarea țarului Paul al Rusiei în 1801, n.red.). Chiar și despre complotul Ecaterinei cea Mare împotriva propriului soț (din 1762, n.red.), nu se știe cu adevărat nimic — și, în orice caz, împărăteasa a fost în fruntea conspiratorilor.
Armata nu are lideri, populația este dezamăgită de toate și, mai ales, de sine. Speranțele pentru Comitetul de Salvare Națională sunt destul de iluzorii și a meritat să intri în joc când nu totul a fost încă distrus. Astăzi, Ucraina și Rusia au suferit răni prea grave pentru asta.
«Fie Putin, fie existenţa Pământului aşa cum este»
— Credeți că războiul din Ucraina ar putea duce la sfârșitul regimului lui Putin în Rusia?
— Dacă războiul din Ucraina nu duce la sfârșitul regimului lui Putin, Putin va duce la sfârșitul istoriei lumii. În cele din urmă, Ucraina decide acum viitorul umanității.
— Cum percepeţi viitorul Rusiei în următorii ani? Ce schimbări sunt posibile în opinia dumneavoastră, și pot veni doar în interior, din interiorul țării — sau trebuie cumva forțate și din afara țării?
— Din interiorul țării, așa cum spuneam, nu se pot aștepta schimbări — nu au avut succes în Rusia. Puterea a căzut întotdeauna sub propria greutate, din cauza propriei incompetențe. În cel mai bun caz, depindea de opoziție să o ridice.
În acelaşi timp, nu cred în managementul extern al unui teritoriu atât de imens și divers ca Rusia. Probabil, în forma sa actuală, acest proiect s-a încheiat.
Este imposibil de imaginat ce o va înlocui: o federaţie a republicilor libere sau o imensă Coreea de Nord. Pentru mine, cea mai credibilă opțiune este un «câmp sălbatic» uriaș, un teritoriu abandonat, necontrolat, în care se plimbă triburile individuale. Probabil că restul lumii îl va ocoli sau va organiza tururi extreme în Siberia.
— Cât de probabil este ca sancțiunile economice și costurile războiului să determine proteste masive în Rusia? Sau le este prea frică oamenilor să facă asta, având în vedere represiunea în masă care are loc acum în țară — cu arestările, noua legislație etc.?
— Protestele în masă ar trebui să aibă un scop. Este evident că încheierea războiului în sine nu poate fi un astfel de scop, pentru că «Putin» și «război» sunt sinonime. Este Putin capabil să suprime protestele, ca să-l depăşească şi pe Pol Pot? Fără îndoială. Acesta este un simplu silogism cu două premise larg cunoscute: 1. Nu avem nevoie de o lume în care să nu existe Rusia (n.r., Un important crainic TV din Moscova a și spus-o) 2. Nu avem nevoie de o Rusie care să nu aibă Putin. Concluzie: fie Putin, fie existența Pământului așa cum este.
— Care sunt cele mai mari riscuri cu care se confruntă Putin acum? De ce îi este frică lui Putin?
— Este greu să intri în capul unei persoane atât de detașate de realitate. Cred că acum îi este frică doar de trădarea cercului său interior, a gardienilor, a servitorilor — adică a celor care au acces la trup. Nu mai vede alte riscuri. Într-adevăr, până acum a fost excepțional de norocos, ilustrând corect vechea presupunere a omenirii că principalul lucru care defineşte un diavol este să nu se pocăiască și să nu privească înapoi. Poate că avea unele temeri, dar acum le-a lepădat. Va fi ori o înfrângere totală, ori o victorie absolută, fără precedent.
La urma urmei, nici Cezar, nici Napoleon, nici Alexandru cel Mare nu aveau arme nucleare, și toți aveau măcar niște principii.
Ucraina s-a dovedit a fi în rolul lui Harry Potter, iar Voldemort este într-adevăr foarte puternic. Cu toate acestea, toți suntem horcrux-urile lui (n.r.: obiecte în care un vrăjitor rău îşi pune o bucată din suflet).
Cine a fost liber intern în Rusia a rămas liber în străinătate; cine a fost sclav nu va fi eliberat nici după emigrare.
— Au fost luate multe măsuri și împotriva rușilor care locuiesc în afara Rusiei, afectând nu doar oligarhii puternici, ci și sportivii, artiștii — excluși de la competiții sau festivaluri de film. În unele cazuri, oamenii au fost concediați pentru că au păstrat tăcerea în legătură cu Putin. Cum vi se par aceste tipuri de «pedepse morale»?
— Nivelul de libertate interioară a unei persoane este determinat doar de alegerea sa personală. Cine a fost liber intern în Rusia a rămas liber în străinătate; cine a fost sclav nu va fi eliberat nici după emigrare. Acei «apărători» ar fi trebuit să se trezească mai devreme, când victima aceleiași hărțuiri în Rusia lui Putin a fost cultura rusă modernă.
Cât despre plângerile și lamentările diverșilor patrioți despre cum cultura rusă devine victima opresiunii: când au fost arestați activiști pentru drepturile omului, când au fost închise ziare și televiziuni, când cei mai buni gânditori și scriitori au fost alungați din țară, au tăcut ca șoarecii, în subteran.
Când, de exemplu, eu sau colegii mei — oameni care au făcut ceva pentru cultura rusă — și-au pierdut locul de muncă, atunci când au apărut campanii de hărțuire și calomnie, am auzit foarte puține voci în apărarea mea și în apărarea colegilor mei.
Nu vă faceți griji, nimic nu se va întâmpla cu Cehov, Tolstoi sau Ceaikovski, la fel cum nu s-a întâmplat nimic cu acei artiști sovietici care erau staliniști pe faţă, adesea foarte însetați de sânge. Ne amintim că au semnat capodopere cu numele lor, nu doar scrisori de execuţie.
O altă întrebare este dacă unele tendințe din cultura rusă vor arăta diferit în retrospectivă — de exemplu, un sentiment de exclusivitate națională sau ceea ce Nietzsche numea resentimente. În opinia mea, este chiar mai bine să fie aşa — pentru că și în cultura germană multe lucruri au început să arate diferit după 1933 și mai ales 1945.
«Sincer, din Rusia îmi lipsesc doar studenții și copiii»
— Mai mult de un deceniu, aţi fost o voce importantă a opoziţiei în Rusia. Chiar şi anul trecut, în ianuarie, aţi fost la protestele din Piaţa Pushkinskaya, pentru eliberarea lui Alexei Navalnîi şi demisia lui Putin.
— Aproape toți studenții mei sunt «în opoziţie» faţă de regimul lui Putin. Mi-ar fi rușine să nu merg unde merg ei. În general, prietenia cu tinerii te face cumva mai curajos și mai optimist. Sincer să fiu, singurii oameni care îmi lipsesc cu adevărat, când sunt în afara Rusiei, sunt studenţii şi copiii. Dar nu-mi pierd speranța de a reveni — întrebarea e pentru cât timp.
«Nu am fost niciodată lăudat pentru modestia mea»
— În 2019, aţi fost victima unei încercări de asasinat prin otrăvire. O investigaţie Bellingcat sugera că responsabili au fost mai mulţi ofiţeri FSB. Cum a schimbat acel eveniment felul în care vă priviţi ţara, implicarea politică şi, în general, siguranţa?
— Prefer să mă numesc, după sfatul lui Brodsky (Iosif Brodsky, poet şi eseist ruso-american, n.red.), nu o victimă, ci «obiectul unui atac». Nu-mi place Brodsky, dar aici avea dreptate: a te simți victimă este o umilire.
Otrăvirea a fost diagnosticată înainte de ancheta Bellingcat. Aproape nimic nu s-a schimbat în viața mea, cu excepția examenului medical foarte minuţios de care am avut parte. Nu a scos la iveală nicio patologie, ceea ce a fost foarte bine pentru cei 50 de ani ai mei. Aveam un pic de hipertensiune, care s-a vindecat — iarăși, foarte radical, așa cum se face de obicei la terapie intensivă. De atunci, în loc de o tensiune constantă de 140/80, am una de adolescent: 120/70. Obişnuiesc să lucrez şi să gândesc într-un ritm mai alert, acum trebuie să beau zilnic o cantitate mare de cafea.
Bine, şi simțul meu de importanță personală a crescut oarecum, după acel eveniment — dar, sincer, nu am fost niciodată lăudat pentru modestia mea.
Divorțul de Rusia
— Cum arată relația dumneavoastră cu Rusia în acest moment? Ce speraţi pentru ţară?
— Odată, pe o plajă din Odesa, am auzit o fată de 14 ani spunând foarte serios, chiar patetic unui băiat de 16 ani: «Înțelege, relația noastră a ajuns într-un impas!». Am simțit ceva asemănător pentru Rusia în ultimii zece ani.
Cred că amândoi trebuie să ne schimbăm și apoi să ne gândim să ne întoarcem. Întrebarea este dacă va exista un punct — și un teritoriu — la care să ne putem întoarce. Practic, toți prietenii mei au emigrat sau au murit, iar literatura rusă a procedat la fel. Cu toate acestea, aproape toate aceste constatări triste au fost deja conturate în poemul «Divorțul», publicat în 2018. Iubesc mai multe locuri din Rusia, dar dragostea mea se rezumă acum la aceste nostalgii, nimic mai mult.
— Este îngrozitor ce vedem în Ucraina: mii de civili atacaţi, bombe aruncate pe blocuri, spitale de copii, moschei. Cât de departe e Putin dispus să meargă? Şi care e, până la urmă, miza lui, dincolo de propagandă?
— Putin va merge până la capăt, adică se va distruge fie pe sine, fie lumea. Nu mai are alte opțiuni. Este deja un criminal de război, amploarea minciunilor și a brutalității sale ne face să ne gândim la fascismul german — și nu am de ce să mă îndoiesc că este gata să-l depășească pe Pol Pot (liderul khmerilor roșii din Cambodgia din anii 70, considerat responsabil de moartea a două milioane de oameni, n.red.) în represiunea internă.
Nu există nimeni care să-l oprească, iar răul, lipsit de frâne, nu se ghidează după bunul simț sau chiar pe aberaţii geopolitice; se delectează în sine, în amploarea sa, în impunitatea sa. Chiar nu există limite pentru cinismul și cruzimea lui Putin. O putem numi nebunie violentă sau o putem numi consecinţa firească a douăzeci de ani de guvernare unică, dar el a pus toată populația lumii într-o situație în care nu mai are decât o singură alegere: fie un dictator nebun va conduce lumea (şi nu se va opri acolo, ci oricum va arunca în aer planeta, chiar și în absența unui inamic extern), fie va exista o forță capabilă să-l oprească.
A vorbi despre sarcinile sale geopolitice nu este doar naiv, ci și pseudoștiințific. Geopolitica nu este o știință, această invenție nazistă este preluată în mod activ în Rusia de astăzi.
Scopul lui Putin este să înlocuiască omenirea existentă cu armata sa de zombi, să domnească asupra lumii abuzate și, în cele din urmă, să o distrugă. Potrivit psihanaliştilor, principala și ultima victimă a oricărui maniac este el însuși.
Angela Merkel a spus cu mult timp în urmă că Putin există în propria sa lume, acum Macron o intuieşte şi el, iar serviciile de informaţii americane, după părerea mea, au fost conștiente deja de acest lucru de un deceniu.
«Mașina militară se curăță de intelectuali»
— Ce părere aveți despre răspunsul țărilor occidentale la războiul din Ucraina? Credeți că sancțiunile economice pot avea un impact semnificativ?
— Nicio sancțiune economică nu poate realiza schimbări politice. Populația Rusiei s-a pregătit deja să mănânce pâine neagră, cartofi, murături, ulei vegetal și sfeclă. Adică avem destui bani pentru salata națională rusească «vinaigrette», servită de obicei pe masă într-un bol imens, în orice împrejurări.
Poate că distrugerea completă a economiei ruse va duce la o scădere a apărării — dar atât timp cât Putin are arme nucleare (sau cel puțin atât timp cât crede el), nu se teme de nicio măsură economică. Speranțele pentru o revoltă civilă sau militară sunt iluzorii. Amintiți-vă, nu au existat lovituri de stat militare în istoria Rusiei.
Armata recrutată a fost întotdeauna cunoscută pentru un nivel extrem de scăzut de motivație, şi nu neapărat pentru genii din punct de vedere strategic. Această mașină militară se «autocurăță» cu succes de intelectuali. Nu s-a ales nimic din «decembriști» și, într-adevăr, singurul conspirator de succes din istoria Rusiei a fost contele Palen (Piotr Alexeievici Palen, după numele rusificat, un conte cu origini baltico-germane, implicat în asasinarea țarului Paul al Rusiei în 1801, n.red.). Chiar și despre complotul Ecaterinei cea Mare împotriva propriului soț (din 1762, n.red.), nu se știe cu adevărat nimic — și, în orice caz, împărăteasa a fost în fruntea conspiratorilor.
Armata nu are lideri, populația este dezamăgită de toate și, mai ales, de sine. Speranțele pentru Comitetul de Salvare Națională sunt destul de iluzorii și a meritat să intri în joc când nu totul a fost încă distrus. Astăzi, Ucraina și Rusia au suferit răni prea grave pentru asta.
«Fie Putin, fie existenţa Pământului aşa cum este»
— Credeți că războiul din Ucraina ar putea duce la sfârșitul regimului lui Putin în Rusia?
— Dacă războiul din Ucraina nu duce la sfârșitul regimului lui Putin, Putin va duce la sfârșitul istoriei lumii. În cele din urmă, Ucraina decide acum viitorul umanității.
— Cum percepeţi viitorul Rusiei în următorii ani? Ce schimbări sunt posibile în opinia dumneavoastră, și pot veni doar în interior, din interiorul țării — sau trebuie cumva forțate și din afara țării?
— Din interiorul țării, așa cum spuneam, nu se pot aștepta schimbări — nu au avut succes în Rusia. Puterea a căzut întotdeauna sub propria greutate, din cauza propriei incompetențe. În cel mai bun caz, depindea de opoziție să o ridice.
În acelaşi timp, nu cred în managementul extern al unui teritoriu atât de imens și divers ca Rusia. Probabil, în forma sa actuală, acest proiect s-a încheiat.
Este imposibil de imaginat ce o va înlocui: o federaţie a republicilor libere sau o imensă Coreea de Nord. Pentru mine, cea mai credibilă opțiune este un «câmp sălbatic» uriaș, un teritoriu abandonat, necontrolat, în care se plimbă triburile individuale. Probabil că restul lumii îl va ocoli sau va organiza tururi extreme în Siberia.
— Cât de probabil este ca sancțiunile economice și costurile războiului să determine proteste masive în Rusia? Sau le este prea frică oamenilor să facă asta, având în vedere represiunea în masă care are loc acum în țară — cu arestările, noua legislație etc.?
— Protestele în masă ar trebui să aibă un scop. Este evident că încheierea războiului în sine nu poate fi un astfel de scop, pentru că «Putin» și «război» sunt sinonime. Este Putin capabil să suprime protestele, ca să-l depăşească şi pe Pol Pot? Fără îndoială. Acesta este un simplu silogism cu două premise larg cunoscute: 1. Nu avem nevoie de o lume în care să nu existe Rusia (n.r., Un important crainic TV din Moscova a și spus-o) 2. Nu avem nevoie de o Rusie care să nu aibă Putin. Concluzie: fie Putin, fie existența Pământului așa cum este.
— Care sunt cele mai mari riscuri cu care se confruntă Putin acum? De ce îi este frică lui Putin?
— Este greu să intri în capul unei persoane atât de detașate de realitate. Cred că acum îi este frică doar de trădarea cercului său interior, a gardienilor, a servitorilor — adică a celor care au acces la trup. Nu mai vede alte riscuri. Într-adevăr, până acum a fost excepțional de norocos, ilustrând corect vechea presupunere a omenirii că principalul lucru care defineşte un diavol este să nu se pocăiască și să nu privească înapoi. Poate că avea unele temeri, dar acum le-a lepădat. Va fi ori o înfrângere totală, ori o victorie absolută, fără precedent.
La urma urmei, nici Cezar, nici Napoleon, nici Alexandru cel Mare nu aveau arme nucleare, și toți aveau măcar niște principii.
Ucraina s-a dovedit a fi în rolul lui Harry Potter, iar Voldemort este într-adevăr foarte puternic. Cu toate acestea, toți suntem horcrux-urile lui (n.r.: obiecte în care un vrăjitor rău îşi pune o bucată din suflet).
Cine a fost liber intern în Rusia a rămas liber în străinătate; cine a fost sclav nu va fi eliberat nici după emigrare.
— Au fost luate multe măsuri și împotriva rușilor care locuiesc în afara Rusiei, afectând nu doar oligarhii puternici, ci și sportivii, artiștii — excluși de la competiții sau festivaluri de film. În unele cazuri, oamenii au fost concediați pentru că au păstrat tăcerea în legătură cu Putin. Cum vi se par aceste tipuri de «pedepse morale»?
— Nivelul de libertate interioară a unei persoane este determinat doar de alegerea sa personală. Cine a fost liber intern în Rusia a rămas liber în străinătate; cine a fost sclav nu va fi eliberat nici după emigrare. Acei «apărători» ar fi trebuit să se trezească mai devreme, când victima aceleiași hărțuiri în Rusia lui Putin a fost cultura rusă modernă.
Cât despre plângerile și lamentările diverșilor patrioți despre cum cultura rusă devine victima opresiunii: când au fost arestați activiști pentru drepturile omului, când au fost închise ziare și televiziuni, când cei mai buni gânditori și scriitori au fost alungați din țară, au tăcut ca șoarecii, în subteran.
Când, de exemplu, eu sau colegii mei — oameni care au făcut ceva pentru cultura rusă — și-au pierdut locul de muncă, atunci când au apărut campanii de hărțuire și calomnie, am auzit foarte puține voci în apărarea mea și în apărarea colegilor mei.
Nu vă faceți griji, nimic nu se va întâmpla cu Cehov, Tolstoi sau Ceaikovski, la fel cum nu s-a întâmplat nimic cu acei artiști sovietici care erau staliniști pe faţă, adesea foarte însetați de sânge. Ne amintim că au semnat capodopere cu numele lor, nu doar scrisori de execuţie.
O altă întrebare este dacă unele tendințe din cultura rusă vor arăta diferit în retrospectivă — de exemplu, un sentiment de exclusivitate națională sau ceea ce Nietzsche numea resentimente. În opinia mea, este chiar mai bine să fie aşa — pentru că și în cultura germană multe lucruri au început să arate diferit după 1933 și mai ales 1945.
«Sincer, din Rusia îmi lipsesc doar studenții și copiii»
— Mai mult de un deceniu, aţi fost o voce importantă a opoziţiei în Rusia. Chiar şi anul trecut, în ianuarie, aţi fost la protestele din Piaţa Pushkinskaya, pentru eliberarea lui Alexei Navalnîi şi demisia lui Putin.
— Aproape toți studenții mei sunt «în opoziţie» faţă de regimul lui Putin. Mi-ar fi rușine să nu merg unde merg ei. În general, prietenia cu tinerii te face cumva mai curajos și mai optimist. Sincer să fiu, singurii oameni care îmi lipsesc cu adevărat, când sunt în afara Rusiei, sunt studenţii şi copiii. Dar nu-mi pierd speranța de a reveni — întrebarea e pentru cât timp.
«Nu am fost niciodată lăudat pentru modestia mea»
— În 2019, aţi fost victima unei încercări de asasinat prin otrăvire. O investigaţie Bellingcat sugera că responsabili au fost mai mulţi ofiţeri FSB. Cum a schimbat acel eveniment felul în care vă priviţi ţara, implicarea politică şi, în general, siguranţa?
— Prefer să mă numesc, după sfatul lui Brodsky (Iosif Brodsky, poet şi eseist ruso-american, n.red.), nu o victimă, ci «obiectul unui atac». Nu-mi place Brodsky, dar aici avea dreptate: a te simți victimă este o umilire.
Otrăvirea a fost diagnosticată înainte de ancheta Bellingcat. Aproape nimic nu s-a schimbat în viața mea, cu excepția examenului medical foarte minuţios de care am avut parte. Nu a scos la iveală nicio patologie, ceea ce a fost foarte bine pentru cei 50 de ani ai mei. Aveam un pic de hipertensiune, care s-a vindecat — iarăși, foarte radical, așa cum se face de obicei la terapie intensivă. De atunci, în loc de o tensiune constantă de 140/80, am una de adolescent: 120/70. Obişnuiesc să lucrez şi să gândesc într-un ritm mai alert, acum trebuie să beau zilnic o cantitate mare de cafea.
Bine, şi simțul meu de importanță personală a crescut oarecum, după acel eveniment — dar, sincer, nu am fost niciodată lăudat pentru modestia mea.
Divorțul de Rusia
— Cum arată relația dumneavoastră cu Rusia în acest moment? Ce speraţi pentru ţară?
— Odată, pe o plajă din Odesa, am auzit o fată de 14 ani spunând foarte serios, chiar patetic unui băiat de 16 ani: «Înțelege, relația noastră a ajuns într-un impas!». Am simțit ceva asemănător pentru Rusia în ultimii zece ani.
Cred că amândoi trebuie să ne schimbăm și apoi să ne gândim să ne întoarcem. Întrebarea este dacă va exista un punct — și un teritoriu — la care să ne putem întoarce. Practic, toți prietenii mei au emigrat sau au murit, iar literatura rusă a procedat la fel. Cu toate acestea, aproape toate aceste constatări triste au fost deja conturate în poemul «Divorțul», publicat în 2018. Iubesc mai multe locuri din Rusia, dar dragostea mea se rezumă acum la aceste nostalgii, nimic mai mult.
Alexandra Nistoroiu